Despre carte: 2010 / „Cortina” este o carte nouă a lui Milan Kundera, tradusă pentru prima dată în rusă. Unul dintre cei mai mari prozatori ai timpului nostru se cufundă din nou în universul romanului. Autorul reflectă asupra tiparelor profunde ale acestui gen complex, care oferă o privire proaspătă asupra lumii, asupra relației acesteia cu istoria. În esență, Kundera creează un curs fundamental în arta romanului și rolul său în literatura mondială. Eseul lui Kundera, ca o partitură muzicală, este alcătuit din șapte părți, fiecare dintre ele conținând câteva meditații strălucitoare despre soarta romanului și a celor mai mari creatori ai săi, precum F. Rabelais, M. Cervantes, L. Tolstoi, M. Proust, R. . Musil, F. .Kafka și alții „The Curtain” arată cu brio că munca unui scriitor oferă cititorului un instrument pentru a vedea ceea ce altfel nu ar fi fost văzut (copertă din spate) Milan Kundera este una dintre cele mai interesante scriitori lizibili de la sfârșitul secolului al XX-lea. Născut în Cehoslovacia. Acolo au fost scrise romanele sale „Gluma” (1967), „Viața nu e aici” (1969), „Valsul de rămas bun” (1970) și colecția de povestiri „Iubiri amuzante” (1968). La scurt timp după tragedia din 1968, s-a mutat în Franța, unde a scris romanele Cartea râsului și uitării (1979), Lejeritatea insuportabilă a ființei (1984) și Nemurirea (1990). Scrie mai multe cărți în limba franceză: „Lentoare” (1995), „Autenticitate” (1997), „Ignoranță” (2000) și două eseuri - „Arta romanului” (1986) și „Voințe rupte” (1993). „Cortina” „ este un eseu literar și filozofic de Milan Kundera, tradus în rusă în 2010. Unul dintre cei mai mari prozatori ai timpului nostru reflectă asupra istoriei romanului, asupra legilor acestui gen cel mai complex, care permite pătrunderea în sufletul lucrurilor, asupra relației sale cu istoria europeană, asupra compoziției, asupra călătoriei. roman, despre soarta romanului și a autorilor săi, precum F. Rabelais, M. Cervantes, L. Tolstoi, M. Proust, R. Musil, F. Kafka și alții S-a întins o cortină magică, țesută din legende înaintea lumii. Cervantes l-a trimis pe Don Quijote pe drum și a rupt vălul. Lumea s-a deschis cavalerului rătăcit în toată goliciunea comică a prozei sale... tocmai prin ruperea vălului pre-interpretării Cervantes a lăsat loc acestei noi arte; gestul lui distructiv este reflectat și continuat în fiecare roman demn de acest nume; acesta este un semn al autenticității artei romanului.